Uite, dacă nimeni nu mai īndrăzneşte să posteze (sau pur şi simplu nu este interesat), am să continui eu. Sunt multe lucruri de spus despre mine. Cum spuneam şi mai devreme (sau nu), sunt o fire activă, energică, comunicativă, prietenoasă, glumeaţă şi unfortunately, timidă. Desigur, fiecare trăsătura este īncă īn formare, iar cele negative sunt doar repercusiuni ale trecutului. Anul trecut prin această perioadă sufeream teribil de unlele complexe, care pur şi simplu constituiau o barieră īntre mine şi cei din jurul meu. Eram genul de om retras şi ruşinos. Efectiv īmi era ruşine de mine īnsumi, dar fără vreun motiv bine definit. Probabil a fost o primă etapă a adolescenţei, who knows, dar important este că am trecut peste. Aş vrea să spun şi cine m-a ajutat, dar am promis că n-am s-o fac, aşa că momentan rămāne... hidden.
Aşa, revenind la prezent am reuşit să-mi stabilesc nişte gusturi (muzică, filme, vestimentaţie). Muzica rock (o am īn sānge, tatăl meu avea formaţie, era solist şi chitarist) īmi place să o ascult şi să o reproduc (de asemenea cānt la chitară). Nu sunt un expert, dar iese ceva frumos. Se poate asculta, nu am ucis pe nimeni cu notele mele, poate doar de Craciun / Revelion cānd mă prosteam şi Zlaty era pe jos de rās. Eh, viaţa nu e cinstită cu nimeni. Mic fiind preferam filmele de groază. De ce? Nu ştiu. Pe parcurs am aflat că nu sunt tocmai recomandate pentru psihicul meu sensibil, aşa că am renunţat repede şi m-am axat pe comedii. Avānd un spirit glumeţ, nu e plăcut să vizionez astfel de filme. E mult mai plăcut să rāzi decāt sā stai cu materia fecală īn izmene. Nu mint! Sunt atras de hainele īnchise la culoare (negru). Unii psihologi mi-au spus că hainele negre reprezinză 'un vārtej' al minţii. Rahaturi, port ce-mi place. Desigur, am o gamă largă de haine, multe dintre ele sunt chiar nepurtate, dar majoritatea sunt pe gustul meu. Also, tricourile īn dungi mă atrag, dar nu toate. Greu de explicat īn scris ce-mi place. Sunt ca o fată cānd vine vorba de īmbrăcăminte (asta pentru că mama se ocupă - indirect, cu domeniul modă). Acestea au fost nişte aspecte de exterior, care mă caracterizează doar pe jumătate. Sunt pasionat de electronică, PC (OC, benchmarks, reviewuri, editoriale, news, pierdere de vreme pe forumuri de PC-uri), fizică, fete frumoase (deşi am un 'talent' rar īntālnit - fiecare stă prost la ceva, eu la asta). Īn aparenţă sunt un tocilar cu gāt subţire şi ochii mici (impresie redată de ochelarii pe care nu-i port). O simplă comunicare cu mine īţi va schimba părerea. Īmi place să fiu deschis cu fiecare persoană cu care discut (un mare defect din păcate). Mulţi dintre ei mi-au tras clapa, uneori am fost nevoit să renunţ chiar la fata pe care o plăceam de atāţia ani. Īn fine, este un subiect pe care nu aş vrea să-l dezvolt prea tare. Recunosc, fără ruşine, am o parte egoistă īn mine. Nu este vizibilă, dar ea există. Un alt defect pe care īl am este că răsplătesc pe cineva cu aceeaşi monedă. Nu īmi place să fiu umilit / īnjurat, dar nici eu nu o fac fără motiv. Sar de la o idee la alta, după cum īmi vin īn mine: sunt poet, sau cel puţin, eram. Făceam poezii pentru o revistă a şcolii, asta undeva pe clasa a VII-a. Am avut cāteva experienţe cu o profesoară şi din păcate am fost nevoit să renunţ. Cea mai puternică latură a mea este sensibilitatea. Nu pot trece pe lāngă un sărman fără să-l ajut, nu pot lăsa pe cineva īn frig cānd simt că are nevoie de ajutor, nu īi pot īntoarce spatele celui care strigă după o mānă de ajutor. Nu pot!
De asemenea, sunt harnic. Nu las nicio treabă neterminată, oricāt ar fi de grea. Sunt modest, evit să mă laud altor persoane cu ce am. Desigur, majoritatea oamenilor profită de acest aspect şi mă agasează - atunci roata se īntoarce. Urăsc oamenii inculţi care se dau rotunzi că ştiu să numere īn baza 10 şi ei de fapt folosesc cele 5 degete să numere īn baza 2. Fără să mă laud sunt o persoană inteligentă (nu am să enumăr factorii care m-au determinat să cred asta), dar slabă (din punct de vedere psihic). Am avut multe zbuciumări de mic copil care m-au făcut puţin diferit faţă de ceilalţi. Nu cred că are rost să intru īn detalii.
Copilăria mea s-a petrecut īn două ipostaze (spre mirarea mea, invers faţă de cum se petrec īn mod normal). Undeva īn clasa a VI-a eram un nemernic, o lichea fără viitor - spusele celor din jur. Eram genul de persoană 'miserupistă', manelist, golan, cu medii de aurolac, pe scurt un ratat fără cale de īntoarcere. Foloseam mIRC-ul pentru a 'agatza gajici'. Totuşi, īn interiorul meu nu eram aşa. Timp de doi ani eram un nemernic, dar soarele a venit pe strada mea. Un lanţ de īntāmplari m-a făcut să vād viaţa īn faţă cu 10000 de metri, nu doar 1 cm. Ţin minte şi acum cāt a trebuit să muncesc pentru a-mi repara greşelile. Am fost nevoit să īnvăţ zi de zi, noapte de noapte, pentru examenul ce avea să vină. Chiar şi acum īmi aduc aminte cu plăcere de momentele cānd stăteam īn weekend şi citeam / scriam. Nu era tocmai plăcut să-mi văd prietenii cum se joacă, dar nu mi-a prins rău. De la un copil de nota 5 am sărit brusc la 10. Mi-am lăsat profesorii din şcoala generală (
) uimiţi. A meritat efortul, īmi atinsesem scopurile. De atunci īn fiecare secundă trebuie să spun mulţumesc, tare şi răspicat pentru că nu am fost uitat. Nu īmi este ruşine cu trecutul meu, ci doar sunt māndru de prezent. Cred că este tot ce contează.
Da, cred că nu aţi fi vrut să mă cunoaşteţi pe atunci, dar nu cred că pe vremea aia eram capabil să fac un post pe forum.
Cred că am scris suficient, va urma, mai sunt multe chestii! =)
12
Va rog sa ma scuzati. 
si poza... 
.
